Skip to content

nu Mussorgsky

Somnoroasa si fac baie langa el in ape tulburi

Viata este ca un tablou

Stam cu toti si il privim, credem ca e adevarat, ca putem cu usurinta sa fim in el

Fiecare are reprezentatia lui

In tabloul meu am padurea adormita

Si ma uit la ea in intuneric sau la soare

As vrea sa ii trezesc pe toti, acolo eu sunt o buburuza mica, nu am nicio putere

Copacii sunt inaltimile sale, lacul este al beiului

Nu as fi vrut nimic turcesc

In tablou padurea stie sa fie frumoasa

Nimeni nu este pervertit

Si Shakespeare este incantat, nu e nevoie de cosmarul unei nopti de vara

Daca ma uit afara se vad zane in dessous, si multe chestii languroase

Incerc sa fac ce as face intr-un tablou, dar nimeni nu reuseste

Si cand stau in paralel mi se face foarte rusine

Nu am meritat un tablou asa de frumos

Afara e totusi mama, in rest nimeni

E singura vietate din padure

Are cu ea multe caprioare

Stalcit e si el, tot fara nicio putere

Are zanele sale si totul e pierdut

Nu se poate face nimic

Nu stim sa fim cum este muzica

Suntem toti niste pierde-vara

Si chiar

Totusi daca s-ar adeverii, primul lucru ar fi sa il caut acolo in tablou

De fapt nu, el trebuie sa fie cautatorul de argint

Advertisements

Arthur

cand ochii tai se uita la mine, ei imi pun matase
esti in dar
parul tau frumos cret se joaca peste tot
cand lasi marea si urci pe fregata (pentru ca asa e, sunt razboaie), nu stiu cu ce sa incep
ma deruteaza umerii, si bratele si dintii deschisi
nu ar fi voie sa fii asa o senzatie de apa calda, nu stiu ce are natura de gand cu tine
de gand cu mine cred
esti inversul meu
desi am facut tot ce am putut ca sa raman pentru tine cu putin
pot fi multumita
m-am casatorit, am fost la Techirghiol necasatorita, am tinut reprezentatii
randul precedent pe tine te supara, dar nu doresc cand murim sa vezi atunci, pe unde am umblat si sa ma refuzi
nu stiu daca tu esti impur, poate sa se spuna, tu in fotografii nu esti initiat, te ascunzi ca o candela
nu cred in pacatele tale, as vrea sa fiu intr-o stare deplorabila, ca nu mi-au ramas cantece, orchestre de camera
e trist ca nu am avut rabdare, numai de s-ar stii
daca copiii nu ar da buzna in drogherii, trecutul este incapatanat din fire, o data spus, este ireversibil si sa nu fie ireverentios, trebuie sa astepte incet ca langa un razboi de tesut
eu lui ii doresc drum bun, vin si eu

nu imi place nimeni in aceasta cale lactee.

Nu imi place nimeni in aceasta cale lactee. Mama totusi. Poate pentru bag boxing. In general caut niste pași. Nu pot sa inteleg ce fel de sac sunt. Nu l-am gasit pe gînsac. E imposibil ceva pe lumea aceasta. Este adevarat am fost cutră. Chiar si aseara. In trening doua ore. Dar totusi e sigur ca suntem 8 miliarde de locuitori? Ii cunosc pe toti degeaba. Inima mea nu este de cuvant. Nici nu este inima mea. Altfel de ce m-ar face sa gresesc. Se face ca ticaie, eu ma alarmez, distrug tot, ma imbrac in trening. Colegii imi spun ca vreau sa fiu o baba frumoasa. Problema este ca eu nu stiu ca sunt baba si ma supar. Dar nici eu nu il vad bine pe Rod Stewart cand canta comming in my angel. Bulinele acelea negre pe care le-am primit sunt atat de importante?! Sigur ca sunt, nu sunt buline punctiforme, draga bulina. In general cred ca am amestecat 30 de copii cu 20 de femei si multa incredere, si de aceea in general as putea sa merg la naiba. Absenta incredereii sau corcirea ei este letala. Dar bineinteles nu imi plac 8 miliarde de oameni. In caz de potop, am pleca cu arca goala. Nu as lua reprezentanti nici macar doi soricei de pluș. Dar sa revenim. Nu am inima de baba. Ce e de facut: smerenia si modestia, o viata fara succes, cand talantii ei sunt asa de frumosi, nu le pot invata. Si mama este degeaba? Nu pot sa deprind de atatia ani tot ce a facut ea? Nu pot. Azi am suferit leziuni dupa cum se poate remarca. Cat imi trebuie ca sa vad cat sunt de inchipuita? Infinit draga. As putea sa imi las unghii. Sa fiu corespunzatoare. Sa tai toti catelusii. je m en fous, am déjà 2 blanuri. Imi dau seama, de atata imi dau seama, ca mama este asa cum trebuie. Nu mai stiu pe nimeni care este cum trebuie. Poate domnisoara farmacista la care am fost azi. Se apropie sfarsitul si ma corectez. Mai am o tanti care ma iubeste. Infantila. Imi place sa fiu infantila, dar am 47. Vai si amar, numai prostii. Urmeaza rusinea. Cine ce sa invete, ce sa se savureze? Poti fi trist ca Desprimavara, tanar, batran la locul tau. Nu sunt niciuna nicialta. Ceva piesa Moliere.

buna seara doamna doctor

As vrea sa va scriu fara “Atentie!medicamente”, sa ma las asa de izbeliste in marturisiri.

In general traiesc cu multa acomodare fata de cei din jur.

Dar din cand in cand, poate seara, cand toata lumea buna la suflet (orice exemplu de inger) doarme, vad ca nu ma inteleg cu nimeni, si tare tare mult as fi vrut sa imi gasesc feliutza mea de unt.

Dumneavoastra stiti ca pentru mine C a fost cel mai frumos Da, imi placea orice facea: firimituri, sedinte, catwalk, proiecte. Imi era drag cel mai drag, daca isi sufla nasul, daca dadea cu capul de geamul de la usa, daca spala pe jos. Bineinteles, ca am crezut ca sunt proprietar, ca am dreptul sa mi-l imaginez. Doar recent ma gandesc ca ar trebui sa fiu reverentioasa, ca nu am voie sa imi amintesc nimic, ca am fost foarte nesimtita.

Dar despre el am crezut ca pot manca aceasi paine de aceiasi maniera, ca totul mi se potriveste, ca tot ce fac si eu i se potriveste. Chiar daca nu vorbeam, toate se intelegeau. dupa multa munca, destul de silnica, am vazut ca sunt baieti care ma iubesc si pe care eu nu ii iubesc, ca eu il iubesc pe el, din ce in ce mai deplorabil, dar ca el nu ma iubeste.
Eu doresc sa ma potrivesc in microni, nu imi trebuie diferente. e und C. Nu era vina lui, ca dupa deces, dupa domnia dar si in timpul domniei sale, am mirosit cate un baiat. Nu m-a legat nimeni de pantofii cu toc, de costume ginette de posetute micute rosi. Si umblam in stare de libertate. S-a intamplat sa vad, si sa nu trec mai departe, alti baieti frumos colorati, erau ochi albastri, erau ochi negri, foarte multe feluri pentru o singura ostruga.
In conditiile in care am facut atata prapad, acesti baieti nu erau chiar burlaci, si stiind ca eu plang (sumar), ce imi recomandati?
Nu imi comanda nimeni nimic. Ar trebui.
Fac prospectii, in spatiul public, si multe arabescuri. Nu as putea sa le fac doar in camera mea?

sotie infidela

Sunt lucruri care se vad foarte incet. Seara sunt mai grave. Dimineata
ma iert. Am doua caractere. As dori sa nu ii vad. Sub nicio forma.
Nici sub forma de scriitori, forma in care complac, nici sub forma
meta. Sa nu o vad decat pe mama si pe prietenele mele. Nu mai vreau sa
ies in lume, pentru ca sunt dezastre. In lume este placut si rusine.
Nu as putea cumva sa respect si sa nu mai am alti tentaculi? Sa fiu o
persoana foarte amorfa. Complet apatica in societate. Sa fiu serioasa
severa sa nu ma desprind de pamant. Sa rad doar cu mama si prietenele
mele. Celalalt ras face o jungla. Sa nu existe rochite si cercei,
parfumul poate face un homme stangaci. Este un haos. Un barbat simte
mai multe femei. O femeie simte mai multi barbati. Si in acest context
ne casatorim. Nu mai am dreptul. Am stricat foarte multi. Asa ca pe
jucarii. Fara remuscare, fara teama ca nu e bine. Fara nostalgie ca au
plans. Nu mai este nevoie de diavoli, as gestiona foarte bine
infernul. Eu am pofta de sot. Sa fie totalitar si tiran. As fi o
precupeata foarte buna. Si nu m-ar interesa nimic, ca pana acum. Ar
putea sa fie frigurile galbene, sa se topeasca Polul Nord. Am foarte
multe dovezi impotriva mea, ar trebui sa locuiesc la curtea lui Tepes,
si cineva sa stranga toate fantomele. Si sa le asmuta.

plajă.fr

Infernul este paradisul diavolului, dar cred că e singurul care se distrează în atmosfera respectivă. Ceilalți vom dori orice. Orice numai să fim independenți, să putem pleca. Somnul este uneori infern. Visăm ce ni se spune, sau ce dorește ființa noastră viscerală, la care personal i-aș spune la revedere. Viața conștientă este în general mult frumoasă și delicată. Lumina ziua și soarele, când este adevărat, nu lasă aproape nimic să fie grețos. Și nici rău. Pe întuneric nici îngerii cred că nu văd. La 20 de ani, am fost confuză. Noaptea avea statut poetic, vroiam să beau șampanie, nu cu Micul Prinț ci cu autorul. Pe una dintre stelele sale. Azi, e adevărat, nu mi se face frică dacă se aprind felinarele, m-aș bâlbâi puțin la brațul său.
Să fi fost totul pe o esplanadă, sau pe un țărm aproape Deauville, cu platani și coliere mici de margarete, toate frumoase la soare, noaptea nu ar fi decăzut. Savuram și penumbrele. Era pentru că eram puternică. Nu interacționasem cu necunoscutele și nici cu Casper.
Marea pădurea , natura in cantități așa de mari, mă fac foarte neliniștită. Și mă retrag în mulțime de oameni. Să nu fiu pentru nimic în lume singură vizavi cu Universul.
Dar există gratitudine, demonii se topesc, daca ar fi doar monștrii de gheață, muzica într-un anumit fel, când e scrisă cu grație, face accesibil să trăiești. Muzica, balerinii, pictura într-un anumit fel, basmele cu camelii, legile împărătești, sunt dintr-un soare făcut pe pământ, daca cumva suntem în derivă. Și chiar dacă ne imaginăm că noi avem drepturile de autor și nu Dumnezeu, e un soulagement.
În tot acest vacarm scris, la Deauville, aș merge pe nisip lângă un singur homme mi-aș lua doar inima, și marea ar putea reacționa, aș găsi-o doar frumoasă, i-aș da frica toată lui, el este puternic cu marea pentru mine.
Dar viața nu este așa, nici măcar nu am știut ce să fac în caz de tragedie greacă, o mucoasă sunt. Am vrut să merg și la Verona, sa dorm lângă Auschwitz. Un manège.

Dst. Santa

De Crăciun înnebunesc puțin. Străzile sunt foarte aglomerate. E plin cu prinți. Și halucinații. În care fug de România. Prințul, iarna, este cetățean american. Așa am crescut. Ghirlande, brăduți Seattle, Meg Ryan si Joel.

Nu am 20 de ani. La 20 de ani se culeg merele în Rai. Și cred că Stăpânul Pământului se supără la fel. Si la 40 de ani crezi că a fost vorba de mere frumoase ca niște piersici, numai ca piersicile nu se pot manca frumos, decât cu foarte multa aplicare si puțin scrobit. Bineînțeles că la 20 de ani nu știi ce opțiuni ai. Habar nu ai de unde ai merele.

Iubirile celorlalți nu mi se par iubiri. Niciuna.

Nici ale mele. Mi-am pocit trusoul. Mânjit tot.

Iarna mă uit în horn, totuși.

Of carols.

Sunt cântece sunt versuri sunt picturi perfecte. Dar nu imi doresc sa vad nicio față. Toate par facute de o umbră. Cineva ne da vocea ne da mainile, dar nimeni nu este egal cu ce desenează. Stihul este de multe ori perfect, dar daca noi suntem urâți ca niște stihii? Un cântec se face de Crăciun, America în mod special se face de Crăciun, dar ce se întâmplă se face de plastic. Nu știm să facem ce face muzica. Vorbim cu vivacitate si credem ca ne compunem singuri. S-ar putea sa fie un teatru de păpuși. Și nu e întotdeauna rău. Stăpânii Pământului fac Crăciunul mult mult mai frumos decât ne rezultă nouă. Poate că inima este privată. Poate că doar ea ne aparține. Și umbrele doar ne emoționează. Cine știe câți suntem elfi. Dar dacă inimile știu să se învârtă în cercuri înalte, în alb și roșu, si știu imediat ce e infinit (adică daca nu e confuz infinitul), pot sa stau de vorba cu Joel în Brazil, fără interpret, nu am nici un motiv să mă cert.

sa fie frumos, de la rasarit

vrajitorul este acea persoana care iti da foc dupa ce esti trist
el nu are ce sa faca cu persoanele optime
eu ma petrec in vraja
cand se strang lucrurile, ramane plin de razboi

nu stiu sa ma casatoresc
de fiecare data sotul pe care il aleg este sot vitreg
nu stiu sa vorbesc mariaj, stiu sa scriu mandarin

sotul trebuie sa fie de specialitate Demiurg,
eu sunt cam chelnerita si ma asociez foarte bine
sunt o coate-goale
ca Madeleine
nu ar trebui totusi sa ii trebuiasca carnatie

nu stiu sa compun muzica, nu stiu, dar fur bine

mi-am amintit ieri sau alaltaieri ce greu
mi-a fost de multe ori in misiuni, ca nu apartin acelor locuri, ca trebuie sa le las sa plec, in acel punct invidiez toti oamenii care au emigrat la Paris,
si eu macar daca mergeam in misiuni ONU
nu ma pot melanja, avem densitati foarte diferite, nu am rafinamentul cerut, exista o aroganta minima, care face totul elegant sau chic, o nonsalanta oarecare, in Frantza nu se fac tragedii, nu exista nimic saracacios. trebuie sa ai stil si daca cersesti
dilema mea este muzica, din fire de matase, care impleticesc mainile cand vrei sa il tii in bratze pe Al Dumas fiul de exemplu. nu sunt genul muschetar
farmecul este un brand francez
dar este asa de subtire ca nu poti face nimic
si iubesti neputincios ca un prost
la Paris mi-este rusine si sa intreb cat e ceasul, dar bizar nu mi-a fost rusine sa ma atarn de un businessman frumos ca mirosul de cafea
Parisul si fluviul sau Xena, cred ca acolo locuiesc vrajitorii din Europa
in afara de vrajitorii din New York
revolutiile lor nu sunt morti adevarate, si cand isi iau viata poarta dantela
francezii nu sunt ucigasi in niciun ev, sunt foarte usori
nu este o tara ciudata, Romania este
desi totul este superficial j’ai hate d’y vivre

am un portret robot de om bun

dar sunt foarte departe de el
de la stanga la dreapta as putea sa ma uit cum doi copii nu mananca frisca
nu pare sa ma intereseze, cinez,
mese imparatesti
nu cred cand cineva se raneste, nu sar arsa
cum pot sa traiesc linistita?
nu partajez butelcuta mea de apa
stiu ce face un om bun
il imit
dar de la stanga la dreapta cei doi copii stiu ca nu sunt in original
cand merg la munte, ignor padurea, nu ma mai interesez ce i-au facut
veveritele, daca primavara trecuta florile i-au inflorit cu bine
nu mi se declara razboi
citesc presa, apoi pozez
generez degenerare
eroii preferati miss Pandora si mr. Dorian Grey
si atunci cum sa incerc sa fac un inger pentru mama, unul pentru tata,
putin mai tarziu
amandoi stau fara al lor, ca sa fiu securizata
trebuie sa fac un dar din dar
chiar daca intre prietene sunt ca un detectiv si caut suspecti, cel
putin mama si cel putin tata nu pot fi jurizati
nu stiu cum sa scap de nesimtirea mea, doresc o inima fara ghetari
nu stiu unde sa ma adresez